AdIsHoR – Blog de but!

Mai am doua examene de dat, chiar cele mai grele au ramas la urma, si nici nu mai pot sa invat. Defapt asta se intampla de mai mult timp, parca am capacitatea de atentie a unui copil de trei ani. Citesc acelasi rand de 10 ori, citesc o pagina apoi nu-mi amintesc mai nimic, pentru ca ma gandesc in alta parte, ceea ce ziceam de atentie. Stau concentrat, citesc, adorm imediat ori ma foiesc in continuu pentru ca nu-mi gasesc pozitia. M-am saturat, abia astept sa se termine, sper sa iau 5 la ambele, numai sa scap odata. Nu mai pot pur si simplu sa retin, daca e practic nu am probleme, dar sa invat nu mai reusesc. Ma gandesc ca am ADD (Attention Deficit Disorder), adica mai mult ca sigur, ca deobicei vorbeste lumea cu mine si ma gandesc aiurea, apoi inventez o scuza de genu ca nu aud prea bine, cand defapt eu nu bag in seama ce vorbeste. Intotdeauna am fost reticent la “boala” asta, deobicei ziceam ca e ceva inventat pentru copii lenesi, recunosc ca si eu-s lenes uneori, dar acuma chiar nu e vorba de asta, pur si simplu imi zboara mintea aiurea, poate pentru ca nu ma atrage materia pe care o studiez.
Sper totusi sa treaca asta si pa-pa facultate!

Azi ar fi facut 19 ani. E asa de urat sa vorbesti despre o persoana la trecut, mai ales una asa de tanara. A trecut ceva timp si tot nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat. Nu pot sa inteleg ideea de moarte, ideea ca nu voi mai vorbi niciodata cu el, ca n-o sa-mi mai agreseze laptopul la DotA, ca n-o sa mai fie. Mi-e greu si sa scriu despre asta, nu-mi gasesc cuvintele. Chiar nu stiu cum ar fi de cuviinta sa ma comport in ziua asta, daca ar trebui sa fiu vesel, nu prea-mi vine, adica ce ar fi de sarbatorit fara el ? Doar e ziua lui, nu a mea, nu a altora, adica e si ziua altora, dar probabil nu-i cunosc eu. Asta e viata si nu ai ce sa-i faci, capul sus, privirea inainte ca intr-un final ajungem toti de unde am venit!

Nu te voi uita niciodata Aline!